In Parlament iei masa cu 60.000, portii duble. Aveti reduceri si cand mergeti la curve?

Tu esti deputat sau senator. Se caciuleste portarul in fata ta. Femeia de serviciu iti zice “sarumana” si zambeste fara dinti, dupa care isi duce mana la gura si lasa capul jos cand o sagetezi cu privirea. Indrazneste poama sa te deoache?! Toti cei din jur te iau cu “domn ministru” si mor de frica ta. Au si de ce! Cine mai e ca tine!

De la inaltimea ochilor ce nu au asemanare in smechereala nativa, la nasul coroiat de om zdravan de la tara si cu frica lui Dumnezeu (oricine ar fi el), la puparnita lacoma care baleste dupa orice fundulet nostim… da, tu esti! Semnele de bunastare sunt toate acolo: nevasta cu permanent si unghii mereu ingrijite la pedichiurista din colt, careia i se lauda ce bine o duce cu tine (“mai calca omul stramb, dar tot acasa vine! cine a mai pomenit barbat sa nu sara gardul? imi aduce bani? ma plimba? atat imi trebuie!”); secretara blonda cu radacini de 2 centimetri negre, cu fusta pana-n sezut si gura nesatula; soferul combinator pe care il cari cu tine la toate mesele si bautele in cinstea ta, si care linge blidele pe acolo si iti multumeste ca l-ai facut om – tot el e cel care se asigura de fiecare data ca ai cu cine sa dormi, sa nu iti fie frica singur; trei copii analfabeti, care rup gura targului cu ultimul soi de masina si pitipoanca la brat, dar care se opresc in pom cu prima ocazie si mai omoara si oameni nevinovati – lasa ca ii scapa tata; si acum, tu insuti: nu iti mai vezi de ani de zile varful picioarelor din cauza burtii – semn de bunastare, cand te duci la pisoar te chinui sa dibui obiectul muncii, nu stii nicio limba, nu ai nici vagi cunostinte despre lege, Romania, sau orice legat de ea, dormi lung si des si mai ales Parlamentul te indeamna la asta – nu, nu formatia de muzica si nici tigarile. Da, esti domnu’ senator.

Sa iti fac un calcul:

Tu ai o leafa de aproximativ 5.000 de lei pe luna. Doar leafa. La care se adauga cheltuieli de protocol de circa 12.000 lei. Din acestea, tu dai 7.600 de lei pe hoteluri. O chirie de maxim lux in Bucuresti nu depaseste la 1.000 de euro (4.000 de lei), daca vrei neaparat sa te lafai. Dar pe tine te doare undeva, doar nu te deranjezi sa economisesti cand statul iti pune banii in bot.

Tu, domnule senator, mananci in Parlament cu aproximativ 30 de lei, in total, de trei ori pe zi, portii mari si mancaruri “sanatoase” (adica mari, ca iti urez numai sanatate sa nu iti aduca). In oras, mesele asemanatoare ar costa de 2-3 ori mai mult, pentru un om normal, ca mine. Dar tu ai subventii, ca tu ne reprezinti in Parlament, te ocupi de binele nostru. Nu o sa iti vorbesc despre rusine, ca sigur nu ai avut acces la cuvinte complexe. Iar eu de abecedar am trecut de multa vreme. Ti-am dat doar cateva exemple, tu stii foarte bine ca mai ai si alte beneficii – masina, deplasari, etc.

O sa iti spun un singur lucru. Un DOCTOR (da, in medicina, nu diplome de care ti-ai tras tu la Spiru sa dea bine la CV) a ajuns sa munceasca, la statul pe care il reprezinti tu, cu 1.200 de lei pe luna.

Jegule.

PS: Cei 60.000 din titlu sunt vechi. Sase lei noi, da?

Sursa:

http://pandoras.realitatea.net/politica-societate/in-parlament-iei-masa-cu-60-000-portii-duble-aveti-reduceri-si-cand-mergeti-la-curve-8037.html

Advertisements

Leapsa – premiu din bucatarie

Am primit aceasta leapsa acum ceva vreme si , spre rusinea mea, am uitat de ea.

Dragii mei,

Va invit sa raspundeti la cateva intrebari. Fiecare dupa cum doreste, povestind cate ceva sau raspunzand cat mai scurt cu putinta (da/nu/nu mi se aplica). Ma voi “folosi” de raspunsurile voastre pentru a ma inspira in zilele de miercuri – in care am de gand sa gatesc. Pentru asta va voi multumi postand retetele.

Este simplu (sper ca nu e prea simplu) si sper ca va va face placere sa il completati. Se adreseaza tuturor celor din lista de bloguri si numai – oricine putand sa il copieze si sa raspunda la intrebari, doar sa ma faca atenta pentru a putea “culege” raspunsurile. Cititorii care nu au un blog sunt rugati sa raspunda la comentarii.

Iata chestionarul, spor la completat!

Gatesti? – Da.

Preferi retetele simple si rapide? – Depinde de cat timp am la dispozitie.

Te incumeti la pregatirea unei prajituri care sa ceara 2-3 ore de pregatire? – Da.

Cat timp ai, cu aproximatie, zilnic pentru a gati? Dar in week-end? – Zilnic am putin timp; In week-end imi “fac de cap” :).

Care este mancarea ta preferata? – Sunt mai multe. Salata de boeuf, puiul cu smantana, mazarea, musacaua de vinete, ciorba de burta iar ca dulce crema de zahar ars e pe primul loc .

Ce iti place mai mult si mai mult sa gatesti? – Nu am preferinte . Gatesc in functie de inspiratia de moment. Imi place mult sa fac prajituri si dulceturi.

Ti-ar placea sa afli despre ce vinuri se potrivesc la diversele tipuri de mancare? – Da . Am in blogroll o adresa tare interesanta : “Vinuri povestite”

Exista vreo reteta pe care ai vrea sa o afli de mult timp, dar nu ai gasit-o inca? – Dulceata de fructe de soc. Am mancat o singura data si era delicioasa.


NB: Leapsa merge la toti cei carora le place sa gateasca. 🙂 Bucatarii chestionati, aici de fata, sunt rugati sa considere premiu si sa posteze imaginea de mai sus pe blogul lor.

Bancuri cu politicieni (de la Popeye adunate)

Politicienii sunt ca pamperşii: trebuie schimbaţi cât mai des, din aceleaşi motive…

🙂

Boc s-a sinucis! L-au găsit spânzurat de un bonsai.
S-a aflat imediat şi motivul: L-a bătut Băsescu cu cureaua de la ceas!

🙂

D-zeu crea ţările. La un moment dat Sf. Petre îl întreabă:
– Bine, Doamne, în toate ţările, ba ai pus numai deşert, ba numai păduri, ba numai petrol, ba numai ape, dar în ţarişoara asta România ai pus de toate, şi păduri, şi ape, şi bogăţii, cum vine asta?
– Da, aşa este, dar să vezi ce popor pun…

🙂

România este o ţară deosebit de fertilă: semeni funcţionari şi cresc impozite…

🙂

Sfântul Petru se duce la Dumnezeu şi se vaită că sunt prea mulţi români care vor creier…că nu mai are în depozitul cerului aşa ceva…
Atunci D-zeu îi răspunde:
– Nu-i nimic dă-le diplome de la Spiru Haret!!

🙂

Care este deosebirea dintre Dumnezeu şi Traian Băsescu?
Dumnezeu nu se crede Traian Băsescu.

🙂

Băsescu la psihiatru:
-Nu ştiu ce se-ntâmplă că în ultimul timp sunt tot mai atacat de opoziţie şi de moguli, au început să mă părăsească până şi susţinătorii fideli şi scad vertiginos în sondaje. Mi se reproşează că prea mă bag în toate, că sunt autoritar şi chiar că mă dau drept Dumnezeu…
Psihiatrul:
-S-o luăm încet şi metodic. Spuneţi-mi amănunţit şi în ordine cronologică tot ce-aţi făcut.
Băsescu:
-Pai, la început am creat Cerul şi Pământul…

🙂

Traian Băsescu îl cheamă urgent la Cotroceni pe Gheorghe Pogea pentru indicaţii preţioase.
– Să-mi scoţi de unde ştii 2 miliarde de euro pentru modernizarea penitenciarelor şi asigurarea celor mai bune condiţii de trai puşcăriaşilor.
– De unde, Şefu’? Dacă am avea banii ăştia i-am da la învăţământ.
– Bă, tu crezi că după alegeri eu mă duc la şcoală?!

🙂

Ambiţia lui Emil Boc fost:
“Ori premier ori nimic!”
I-au reuşit amândouă…

🙂

Concurs de minciuni:
Americanul: „Nevastă-mea a născut într-un avion; acesta s-a defectat şi puştiul a salvat-o cu paraşuta!”
– Măi, măi, măi, se minuna românul!
Neamțul: „Nevastă-mea a născut într-un submarin; acesta s-a defectat şi puştiul a salvat-o de la înec!”
– Măi, măi, mai, se minuna românul. A mea e gravidă de un an! Din când în când copilul scoate capul şi întreabă: mai este Boc premier, mai este Boc premier?

🙂

Cum se traduce Johannis Klaus în limba română?

Răspuns corect: – Lucian Croitoru!

🙂

Conferinţă ţinută pe internet de preşedintele României, Traian Băsescu, care observă:
– În ultimele 5 minute am primit 1 milion de mesaje cu aceeaşi întrebare:  “Vor fi cândva majorate salariile?”

…. Cred că-i SPAM.

🙂

Traian Băsescu:
-Boc, te rog insistent să mă mai contrazici şi tu din când în când, să creadă lumea că suntem doi!

🙂

Sloganul electoral al PD-L:
Fraţi români! Iliescu şi Constantinescu ne-au adus pe marginea prăpastiei. Numai alegându-l pe Traian Băsescu vom face un pas înainte!

🙂

Preşedintele cu soţia se plimbă la pas prin Bucureşti. La un moment dat, Traian Băsescu se opreşte brusc în fața unei vitrine şi exclamă:

Ia uite, Marie, ce preţuri: sacou – 15 lei, pantaloni – 10 lei, cămaşă – 5 lei. Şi se mai plâng toţi de criză în loc să-mi fie recunoscători că trăiesc atât de bine!
La care consoarta, întrucâtva jenată, îi spune:
– Păi, Traiane, asta-i o spălătorie!

🙂

Câţiva politicieni, cam cu chef, fac un turneu electoral prin sate. Pe un drum de ţară, maşina se izbeşte de un copac şi accidentu-i gata. Aflat în trecere, un ţăran cu frica lui Dumnezeu îi adună, îi îngroapă pe loc şi îşi vede mai departe de treabă.
După un timp, se observă lipsa politicienilor. Anchetă,  reconstituire, interogatorii etc.
Anchetatorul îl întreabă pe ţăran:
– Când ai sosit la locul accidentului mai era vreunul în viaţă?
– Unii dintre ei ziceau că sunt, dar poţi să-i crezi pe ăştia?!

🙂

Domnii Geoană, Antonescu şi Boc călătoreau, în concediu, pe aceeaşi şosea.
Deodată, ajung la o bifurcaţie nesemnalizată, ceea ce îl derută pe şoferul dlui. Geoană, aflat în fruntea coloanei:
“Încotro o luăm, şefu’.”

“Cum încotro, Ghiţă? Nu ştii linia partidului? Semnalizezi stânga.”
“Şi fac la stânga?”

“Bineînţeles.”
După cinci minute, ajunge şi domnul Antonescu la bifurcaţie:
“Încotro o luăm, şefu’?”
“Nu ştii linia partidului, Mitică? Semnalizezi dreapta.”
“Şi fac la dreapa?”

“Sigur că da.”
După alte cinci minute, hop şi domnul Boc la aceeaşi bifurcaţie:
“Ce facem, şefu’, semnalizez dreapta?”
“Bineînţeles că dreapta, Vasile. Semenalizezi dreapta, dar faci la stânga, ce, nu ştii linia partidului?”

🙂

Adrian Năstase întreabă la Radio Erevan: Un bărbat poate să aibă mai mult de 2 ouă?
Răspuns: În mod normal nu, dar dacă totuşi te apleci în față şi numeri exact 4, atunci să ştii că Opoziţia a venit puternic din urmă.

🙂

Funeriu  se duce în magazinul Victoria să îşi cumpere cravate şi cămăşi. După ce îşi cumpără cravate, vrea să îi dea 5 lei şpagă vânzătorului, însă acesta refuză:
– Nu pot să primesc, d-le ministru, pentru că am fost şi eu profesor  şi ştiu ce salarii mici sunt în învăţământ.
Nervos, Funeriu  se duce la raionul de cămăşi. Îşi cumpără câteva cămăşi şi vrea să îi dea şpagă 5 lei vânzătorului, care îl refuză:
– Nu pot să primesc, d-le ministru, că am fost şi eu  profesor  şi ştiu ce salarii mici sunt în învăţământ, îi spune vânzătorul.
Super-nervos, Funeriu  iese din magazin şi vede un cerşetor în fața magazinului. Se gândeşte puţin şi vrea să îi dea 10 lei cerşetorului.
La care acesta îi spune:
– Nu pot să primesc, d-le ministru…
Deja cu nervii la pământ, Funeriu îl întrerupe:
– Să nu spui că şi tu ai fost profesor .
– Nu, îi răspunde acesta, eu chiar sunt profesor , dar am o fereastră acum.

Din dragoste pentru … maci

Iubesc florile de câmp. Plantele acestea sunt destul de rezistente in aparenţă, dar extrem de fragile dacă sunt scoase din mediul lor.

Îmi place deasemenea, ca , uneori, după o zi obositoare să ascult melodii relaxante .

Macii mi se par speciali…mici flăcări aprinse într-o mare de verdeaţă. Deci, din dragoste pentru maci, pentru linişte şi armonie, m-am hotărât să postez aceste clipuri:

Cerşetorul de solidaritate de Florin NEGRUŢIU

Te ştiu de mult, mi te agăţi în fiecare zi de picioare, umil şi mieros ca un cerşetor. Întorc îngreţoşat capul şi te aud cum mă înjuri pe la spate de mamă. N-ai nevoie de banul meu, obrazul ăla gros îţi plesneşte de sănătate, dar aşa te-ai învăţat: să mă buzunăreşti, să mă fraiereşti, să mă faci. Pentru tine, am fost întotdeauna un prost bun de jefuit. Ai mei m-au învăţat să las de la mine, să învăţ, să las loc de bună ziua şi chiar să fiu căpos ca să răzbesc, dar nu mi-au zis nimic despre tupeu.

Tu, maestru al tuturor şmecheriilor, ai tupeu din plin. Ce altceva decât tupeul te împinge să cerşeşti azi solidaritatea mea? Spui că ţi-e greu, că trebuie să fim solidari în faţa crizei. Eu, solidar cu tine?! N-am nimic de-a face nici cu hoţia, nici cu prostia ta. Când tu te-ndopai, eu strângeam cureaua. Când tu petreceai la iarbă verde cu mici şi bere, eu strângeam gunoiul în urma ta. Când tu încingeai folcloristele de toate sărbătorile legale, eu făceam ore peste program. Când tu te uitai la filme porno pe o poală de bani la stat, eu băgam sâmbete şi duminici la privat ca disperatul. Ştiu că nu-nţelegi cum e cu privatul decât dacă are şi un Channel în coadă.

Acum descoperi că e criză şi-mi ceri sacrificii, făcându-mi paradă de austeritate. Economiseşti foile din imprimantă sau stingi un bec în cameră, ca să te vadă strada că şi tu te restrângi. Promiţi să-i miluieşti pe săraci cu leafa ta până la sfârşitul anului, ca să mă convingi că şi tu suferi. Ce-ţi lua să te gândeşti la “austeritate” anul trecut, când te spărgeai în chermeze electorale? Acum îmi vinzi chifla că faci reformă, când, de fapt, tu mă scobeşti în buzunar să-ţi achit nota de plată.

Cauţi să scoţi bani din piatră seacă, de la mame şi bătrâni, în loc să-i pui pe bogaţii tăi, înavuţiţi din contracte cu statul, să fie ei solidari cu tine. Un singur sfat îţi dau: să nu te atingi de pamperşii lui fi-miu. E spre binele tău, crede-mă!

Doar plăcerea de a mă umili este pe măsura tupeului tău monstruos. Mă umileşti la circa financiară, când mă plimbi pe la cinci ghişee ca să-mi iei banii, cu aceeaşi plăcere cu care mă umileşti în spital, când îmi arăţi buzunarul halatului sau când mă trimiţi să-mi aduc medicamentele de acasă.

Te-ai obişnuit să tac, să bag capul în pământ, să trec cu vederea, când mă claxonezi isteric pe trecerea de pietoni. Printr-o glumă nefericită a istoriei, m-ai luat în primire încă de la naştere. M-ai condamnat să fiu solidar cu tine, oricât de solitar aş fi vrut eu să fiu. Aş fi avut posibilitatea să fug, dar, din frică sau laşitate, am rămas, ca să mă faci tu mioritic în talk-show-uri şi în gazete.

Ai o mie de feţe, eşti peste tot, pe stradă şi la televizor. Nu ştiu cum să-ţi zic: ar fi prea puţin să te numesc Stat, prea mult să-ţi spun România. Eşti Fratele meu mai mare, manelistul. Ştiu că nu vei înţelege, dar din partea mea nu vei avea solidaritate, ci doar dispreţ.

Jean Constantin

Actorul Jean Constantin a încetat din viaţă, miercuri, în locuinţa sa din Constanţa, la vârsta de 81 de ani, a declarat, pentru NewsIn, colega şi prietena sa, Stela Popescu.

“Un prieten bun al lui l-a găsit în casă. S-a dus la el, îngrijorat că nu-l văzuse de ceva timp. Este posibil să fi fost un atac de cord. Este o pierdere imensă, Dumnezeu să-l odihnească în pace”, a declarat actriţa.

Artistul avea probleme cardiace şi fusese internat în mai multe rânduri în spital.

Jean Constantin s-a născut la 21 august 1928 la Techirghiol, în judeţul Constanţa. A debutat oficial pe scenă la secţia de estradă din cadrul Teatrului de Stat Fantasio din Constanţa, în 1957, după ce a lucrat ca muncitor normator în acest oraş. De altfel, primul său contact cu scena a fost în cadrul brigadei artistice a muncitorilor, unde a cunoscut oameni talentaţi.

Actorul a jucat în peste 50 de filme, cum ar fi “Baronul Ecluzei” (1960), “Răzbunarea haiducilor”(1968), “Zile de vară” (1968), “Prea mic pentru un război atăt de mare” (1969), devenind celebru în anii ’70, cu seria de filme de comedie “B(rigada) D(iverse)”, unde a jucat alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu şi Iurie Darie. Totodată, Jean Constantin este cunoscut pentru rolul lui Ismail din “Toate pânzele sus”, de Mircea Mureşan.

Printre cele mai recente filme în care a jucatse numără ” Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” (2006), “Roming”, de Jiri Vejdelek (2007),  “Supravieţuitorul” (2008) şi ”Poker” (2010).

Actorul a jucat pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, inclusiv în spectacolul  “O scrisoare pierdută”, regizat de Radu Beligan.

Jean Constantin a primit premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor Gopo din 2008, dar şi premiul special pentru teatru de revistă, acordat de UNITER, în 2003. A fost investit, în 2007, drept Cavaler de Malta al Ordinului “Sf. Ioan” de Ierusalim, într-o ceremonie desfăşurată la Suceava.

Jean Constantin a fost declarat cetăţean de onoare al oraşului Constanţa, în 1999. Actorul a fost căsătorit de trei ori, iar ultimii ani din viaţă şi i-a împărţit cu Elena Jean.

Sursa : http://www.realitatea.net

Bancuri cu studenti

Ce trebuie sa stie un student pentru un examen?
– Totul.
– Ce trebuie sa stie un laborant?
– Aproape tot atat cat stie un student.
– Dar un asistent?
– In ce carte se gaseste ceea ce trebuie sa stie studentul.
– Si un lector?
– Unde poate fi gasita acea carte.
– Dar un profesor?
– Unde sa-l gaseasca pe lector.

Mai marii stiintei s-au adunat si au scris o carte cu toata stiinta. fiind curiosi in cat timp se poate invata acea carte merg la o renumita universitate in germania. Gasesc un student eminent pe care il intreaba ” in cat timp ai putea invata aceasta carte?” . Dupa lungi cugetari si calcule studentul decide ca 4 luni sunt de ajuns. savantii merg apoi la o universitate din franta unde un student la aceeasi intrebare spune ca 3 luni ar fi suficiente. Un cele din urma ajung savantii in Romania, unde il gasesc pe studentul nostru dormind cel mai adanc somn. Il trezesc cu chiu cu vai si il intreaba si pe el in cat timp ar putea invata cartea. La care studentul cu jumate de ochi deschis incepe sa strige: “Trezireaaaa maine avem examen!!!”

Dumnezeu il trimite pe Sf. Petru sa vada ce fac studentii de la diferite facultati..se intoarce
Sf. Petru si da raportul:
-studentii de la medicina invata pe rupte
-studentii de la ase invata pe rupte
-studentii de la politehnica dau petreceri, beau si se distreaza..
…dupa o vreme, Dumnezeu iar il trimite pe Sf. Petru pt aceeasi chestie..vine Sf. Petru si ii zice:
-studentii de la medicina nu stiu altceva decat sa invete..
-aia de la ase la fel
-aia de la politehnica petrec de zori..
..in sesiune iar il trimite Dumnezeu pe Petru sa verifice..
-studentii de la medicina stau treji nopti intregi ca sa invete
-aia de la ase la fel
-aia de la politehnica se roaga
Dumnezeu: -BUN! p-astia ii trecem!

La examen, un student ia un bilet, nu stie, ia altul, iarasi nu stie. Al treilea, de asemenea. Il ia si pe al patrulea si pe al cincilea. In acel moment profesorul il opreste si ii da nota 5. Ceilalti studenti se revolta: – Pentru ce? – Cum pentru ce? Daca tot cauta, inseamna ca ceva tot stie..

Examen – test cu intrebari, la care raspunsul este “da” sau “nu”. Unul dintre studenti arunca o moneda in sus si noteaza rezultatele. Profesorul se gandeste: “Acesta va termina primul”. Se termina examenul, toti pleaca, in afara de studentul cu moneda, care sta si o tot arunca. Profesorul se apropie si intreaba:
– Ei? Ai raspuns la intrebari?
– Da.
– Si ce faci acum?
– Controlez raspunsurile.

Examen. Studentul iese la raspuns tinand in mana o fituica, pe care sunt scrise cateva propozitii.
Profesorul:
– Dar unde va este raspunsul?
– In cap.
– Dar aceasta ce e? – indicand spre fituica.
– Aceasta n-a incaput.

Sursa: http://www.studentie.ro