Un bărbat

http://mariuszarnescu.files.wordpress.com/2009/03/dragostea.jpg?w=454&h=356
“Există o femeie. In săptămânile cu soţ mă iubeşte, în săptămânile fără soţ mă urăşte, dar în fiecare săptămână vrea să-mi schimbe viaţa.”

(Peter Esterhazy, O femeie)

Există un bărbat. Mă iubeste. Se-ndrăgosteşte-n fiecare iarnă, câteodată de mine. M-a botezat TU, ca să nu mai fac notă discordantă cu restul cunoscuţilor lui cu acelaşi nume. Cand mă strigă, îi răspunde-un cârd de de ochi şi de-obraji. Uneori îmi alege mie fruntea.

Există un bărbat. Mă urăşte. Imi spune simplu, TE URASC, ca şi cum mi-ar spune “noapte bună”. Il enervez. Mă fâţâi în faţa televizorului când se uită la meci, uit să-i pun zahăr în cafea, nu plâng şi nu strig niciodată. Am piele palidă şi ochi cenusii. Nu ştiu să sărut şi vorbesc prea tare la telefon. Câteodată mă strânge prea tare-n braţe şi mi se-mpinge cu forţa-n suflet. Nu-l ameninţ niciodată că plec.

Există un bărbat. Mă iubeşte. Astăzi pe mine, mâine pe altcineva. Nu răspunde niciodată la întrebări. Când ieşim la piaţă, ne pierdem întotdeauna unul de celălalt. Vorbeşte mult şi tare, îşi joacă dragostea-n faţa mea pe-o scenă cu decoruri proaste şi sufleuri în toate punctele cardinale.

Există un bărbat. Il iubesc. Glumeşte c-o să rămânem împreună toata viaţa. Işi imparte patul cu o femeie frumoasă, în fiecare noapte de altă culoare. Imi spune că-s transparentă şi lasă lumina să treacă prin noi ca printr-o fereastră cu două sticle. Sunt case la care nu-şi face nimeni timp să spele ferestrele.

Există un bărbat. Mă urăşte. Crede că-l iubesc. Se uită la mine şi rânjeste la gandul c-o să-mi rămână pe veci zgâriat pe suflet, ca o urmă de picior pe-un petec de asfalt fierbinte. “Ce mai faci, puştoaico? Cum o mai duci cu dragostea?” – şi-n gând se prăpădeşte de râs, închipuindu-şi că dorm cu poza lui sub creştet. Incepe să le povestească despre cuceririle lui, şi dintr-o dată se opreşte brusc şi mă priveşte c-o milă plină de subînţelesuri. Nu-l mai iubesc.

Există un bărbat. Mă iubeşte. Aştept să mă sune, aştept să mă sune-n fiecare zi. Când ridică receptorul, vocea-i e caldă ca o gură de cafea proaspătă. I se-ntâmplă tot felul de lucruri interesante când eu nu-s prin preajmă. Câteodată, netrecut prin filtrul receptorului, are glas amărui, rece şi plin de zaţ.

Există un bărbat. Mă urăşte. N-am vorbit niciodată. Când mă vede, se uită la mine ca la o groapă din asfaltul unei şosele aproape perfecte. Se-ncruntă şi ochii i se fac mai mici şi mai negri. Câteodată îl urmaresc pe stradă. Ca o umbră, pitulându-mă pe după colţuri şi trunchiuri de copaci.
Din spate, e drept şi cenusiu ca un semn de exclamare. Tivul pantalonilor e stropit de noroi. Poala paltonului îi flutură ca o întrebare rămasă nepusă în coţul unei guri reduse la tacere. Din când în când îşi întoarce privirea.

Există un bărbat. Mă iubeşte. Il mint cu neruşinare şi mă crede-ntotdeauna. La cea mai măruntă dintre rugăminţi se lasă tăcerea, o tăcere ca un covor lung şi roşu întins în faţa dorintelor mele cu pantofi cu vârfuri ascuţite şi tocuri cui. La cea mai neînsemnată sămânţă de te iubesc, se zdrobeşte-n mii de cioburi toată liniştea, toate adevărurile, toate-ntrebările ce n-au fost rostite niciodată.

Există un bărbat. Il iubesc. (Mă urăşte.)E înalt ca o coloană de speranţă şi-şi ţine mâinile încleştate-n timpul somnului. Se trezeşte-n toiul noptii şi rămâne nemişcat în întuneric, cu ochii larg deschişi. Caută răspunsuri la întrebări pe care nu le-nţeleg.

Există un bărbat. Mă iubeşte. Nu ştie încă. O să fiu femeia vieţii lui. O s-ajungă să mă prindă-n rame şi să m-atârne pe toţi pereţii, să mă numere pe degete şi pe bătăi de inimă, să mă-nfăşoare-n jurul fiecarui nerv, să-şi scalde-n mine fericirile şi fricile, şi să-le-atârne la uscat pe sârme, calde şi proaspăt vopsite-n tot felul de culori tari. Nu ştie încă.

Există un bărbat. Ne căsătorim în iulie. (Nu mă iubeşte.)Arată bine în costume de catifea raiată. Când se ridică să răspundă la telefon, am impresia c-o să se-ntindă şi-o să caşte. Mă cunoaşte şi crede că ştie ce-mi doresc înainte să-mi dau eu seama. Tine cu tot dinadinsul să mă-nveţe să-not, de parcă de asta ar depinde sfârşitul nefericirii, al războaielor şi-al foametei de pe lumea asta. Vrea să facem copii care să semene cu mine.

Există un bărbat. Mă iubeşte. Imi spune tare, TE IUBESC, şi rămâne cu buzele întredeschise ca-n aşteptarea unui răspuns trivial. Spune că vrea să fiu sinceră şi să vreau să fiu acolo. Cred că de fapt vrea să-l mint şi să nu i-o spun niciodată. Si să fie fericit. Prea mult mă vrea încât să-şi permita să mă vrea fericită.

Există un bărbat. Mă urăşte. Vrea să vorbesc mai mult, să mă gândesc mai puţin, să fiu mai alta.

Există un bărbat. Mă iubeşte.

Sursa:

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/7724/un-b%C4%83rbat-peter-esterhazy-reloaded/1

Advertisements

Domnul Trandafir predă lecţia înţelepciunii

Un cadru didactic pensionar dăruieşte din puţinul său. Îşi donează drepturile de autor obţinute pe culegerile pe care le scoate pentru a asigura burse destinate şcolarilor inteligenţi din mediul rural. Mai mult, adună bani de la foştii săi elevi şi oferă şase ajutoare băneşti în valoare de 700 de euro fiecare copiilor deştepţi, dar nevoiaşi. Unul dintre ei are 10 pe linie la şcoală. Poate fi ceva mai edificator?

Iată o dovadă că printre noi există oameni deosebiţi, care merită aprecierea  tuturor. Respectele mele, domnule profesor! 🙂

Leapşa de vară

Am primit de la Cati o leapşă şi am promis că o onorez.

https://i1.wp.com/www.treehugger.com/book-lending-2swap.jpg
Câte carti ai citit pâna acum de la începutul lui 2010?
Nu ştiu, sincer. Din păcate prea multe impuse de alţii şi prea puţine alese de mine. 🙂

Câte carti de fictiune si câte de non-fictiune?
Imi plac şi unele şi altele , în funcţie de dispoziţia de moment. Nu am facut o statistica.

Care e proportia de scriitori barbati vs. femei?
Cred că bărbaţii predomină.

Care e cartea preferata citita pâna acum in 2010?
“Amintirea ca un parfum” de Silvia Kerim.

Care e cartea care ti-a placut cel mai putin pâna acum în 2010?
Cărţile care nu mi-au placut niciodată sunt cele scrise de Hortensia Papadat-Bengescu. Cea care m-a scos din sărite anul acesta e o carte de specialitate care spunea nimic în muuulte cuvinte.

Ai început vreo carte si n-ai putut sa o termini?
Nu. Dacă încep să citesc o carte , trebuie să o şi termin, Curiozitatea, bat-o vina! 🙂

Care e cea mai veche carte citita?
Păi să vedem…cea mai veche ca an de apariţie era o Biblie a bunicii mele. M-a fascinat mereu  ideea de a citi cărţi vechi. E ca şi cum ai merge înapoi în timp…interesantă senzaţie.

Prima carte pe care am citit-o eu cred ca a fost un volum din “Poveşti nemuritoare”. Abia învăţasem să citesc şi îmi plăcea la nebunie.

Dar cea mai noua?
Acum câteva zile povesteam cuiva că mi-am cumpărat “Despre  omul frumos” de Dan Puric şi din lipsă de timp am uitat-o pe un raft în bibliotecă. Aseara din pricină de nesomn am început să o citesc. E o lectură uşoara, relaxanta.

Cea mai lunga si cea mai scurta carte?

Aici sunt de acord cu tine, Cati, deşi cea mai lungă carte citită e “Istoria literaturii române” a lui George Călinescu.  Nu mi s-a impus să o citesc…pur şi simplu m-a acaparat . E interesanta.
Lunga: Cred ca trilogia Shogun, Tai pan, Nobila Casa.
Scurta: Carti politiste. Sunt si cu numar de pagini mic, dar se citesc usor.

Câte carti împrumutate si/sau de la biblioteca?
Păi, depinde de ceea ce citesc. Dacă nu am în bibliotecă ceea ce îmi doresc să citesc, mai fug şi la “V.A.Urechia”.

Câte carti citite sunt traduceri?
Foarte multe. Dar citesc cu drag si cartile autorilor nostri.

Care e cel mai citit autor anul acesta?
Nu ştiu. Au fost atât de diferiţi… Cred că Octavian Paler.

Ai recitit vreo carte?
Da. Margaret Mitchell, Alexandra Ripley, Victor Hugo, James Clavell, Karl May sunt câţiva dintre autorii pe care i-aş reciti oricând cu mare drag. Si uitasem de Ion Minulescu, Charles Dickens, Baudelaire, Emil  Cioran, Marin Sorescu, Tudor Musatescu…sunt muuulti.

Care e personajul preferat din cartile citite pâna acum în 2010?
Nu ştiu. Cred că Scarlet O’Hara. Am recitit “Pe aripile vantului”. 🙂

Ce tari ai vizitat prin cartile citite?
Păi, cred că mai toate ţările lumii. Am fost niţel şi pe alte planete.

Ce carte nu ai fi citit daca nu ti-ar fi fost recomandata?
“Eleganţa Ariciului” de Muriel Barbery

Ce scriitori descoperiti în 2010 ai vrea sa citesti mai mult?
Sunt un cititor haotic. Citesc aproape orice îmi atrage atenţia, aşa că nu mă pot pronunţa.

E vreo carte a carei lectura îti pare rau ca ai amânat-o?
Nu. Când îmi propun să citesc ceva , citesc, chiar dacă e ceva mai târziu.

Leapşa va merge la toţi iubitorii de carte care trec în vizită pe aici. 🙂

Grătărel

https://i1.wp.com/www.cemanancazi.ro/images/ceafa_de_porc.jpg

O zi ca oricare alta… Nu suntem familia în care un grătar se face sâmbăta sau duminica, ci atunci când ne apuca cheful…de obicei la cererea picilor. Şi, pentru că Dănuţ a poftit grătărel, l-am întrebat ce punem pe jar.

– Pe tata … a venit răspunsul neaşteptat.

– Cum pe tata? am zis nedumerită. (Am eu destule împotriva tatălui piticilor mei , dar i-am învăţat să îl respecte pentru că e tati.)

– Da, pe tata porc. Pe mama porc nu o putem tăia să o facem grătărel pentru că trebuie să aibă grijă de pui.

😀 😀 😀 Logic,nu?

RISIPIRE – CARMEN HUZUM

Te risipeşti zadarnic,lumina nu te-ajunge
Răspuns la întrebări nicicând nu vei primi…
Întinde mâna dreaptă şi în căuş poţi stinge
Tăcerea gândului pierdut când va veni…

Spre cer îndreaptă-ţi ochii ce vor ca să pătrundă

Mistere adunate-ntr-o viaţă fără rost,
Durere şi trăire, un dor ce se confundă
Cu-n suflet singuratic şi fără adăpost..
.

Sursa:

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/risipire-3

Bobby McFerrin – Don’t Worry Be Happy

Dedicatie speciala pentru…mine! 🙂 (Autosugestie)

Here is a little song I wrote
You might want to sing it note for note
Don’t worry be happy
In every life we have some trouble
When you worry you make it double
Don’t worry, be happy……

Ain’t got no place to lay your head
Somebody came and took your bed
Don’t worry, be happy
The land lord say your rent is late
He may have to litigate
Don’t worry, be happy
Lood at me I am happy
Don’t worry, be happy
Here I give you my phone number
When you worry call me
I make you happy
Don’t worry, be happy
Ain’t got no cash, ain’t got no style
Ain’t got not girl to make you smile
But don’t worry be happy
Cause when you worry
Your face will frown
And that will bring everybody down
So don’t worry, be happy (now)…..

There is this little song I wrote
I hope you learn it note for note
Like good little children
Don’t worry, be happy
Listen to what I say
In your life expect some trouble
But when you worry
You make it double
Don’t worry, be happy……
Don’t worry don’t do it, be happy
Put a smile on your face
Don’t bring everybody down like this
Don’t worry, it will soon past
Whatever it is
Don’t worry, be happy

Nicolae Grigorescu

“La zece ani am intrat şi eu la un iconar. Da’ era un om sucit, Dumnezeu să-l ierte, şi rar auzeai o vorbă cumsecade din gura lui. Mă punea să mătur, să-i legăn copilul, şi când vroiam să mă uit şi eu cum zugrăveşte, mă lua la goană. Numai câteodată, când îi frecam colorile, se mai îmbuna şi mă lăsa pe lângă el — atunci eram în culmea fericirii; îmi vorbea blând, îmi arăta cum se fac sfinţii, îi sorbeam vorbele şi mă uitam la el ca la un dumnezeu. După doi ani m-am întors acasă, ş-am început să fac singur iconiţe. Era vară. Duminica mă duceam la obor. Îmi aşterneam hăinuţa jos, îmi întindeam marfa pe ea şi-mi aşteptam muşterii, ca orice negustor. Treceau femei sărace, oameni de la ţară, mă întrebau cine le-a zugrăvit, le spuneam că eu… şi cumpărau, bieţii oameni, ziceau că-s icoane cu noroc, de la copil nevinovat. Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasă după cea dintâi afacere a mea! Făcusem vreo zece sorcoveţi, şi când i-am pus mamei în mână, s-a uitat la bani, apoi la mine, şi m-a întrebat îngrijată de unde-s — că eu lucrasem pe ascuns icoanele. Când i-am spus, m-a sărutat, a dat să zică ceva, şi s-a întors repede cu faţa spre fereastră, că-i venea să plângă. Aceea a fost, poate, cea mai fericită zi din viaţa mea.”

Nicolae Grigorescu

“Exactitatea strictă nu-i totdeauna adevărul. Despre un copac în care-mi desenezi frunza cu nervura ei, despre un peisaj în care-mi faci firul de iarbă, voi spune oricând că nu-i adevărat. Ochiul nu-l vede-aşa.

Ne uităm de departe la un cunoscut care vine-ncet spre noi. Ce vedem noi din forma şi din mişcarea lui? Câteva linii. În acele câteva linii e “caracterul”. Să le ştii prinde pe acelea, şi să nu le pierzi apoi în mulţimea detaliilor… O, detaliile! Pe câţi nu-i amăgesc!… Cine zugrăveşte haina cu nasturii şi cu toate îndoiturile ei va avea o admirabilă firmă de croitor; nu un portret, şi, mai ales, nu un suflet.
Numai într-o schiţă poţi rămânea sincer până la sfârşit. Într-un tablou migălit începi să te observi, şi din momentul acela e mai mult meşteşug decât artă.”

Nicolae Grigorescu