Un bărbat

http://mariuszarnescu.files.wordpress.com/2009/03/dragostea.jpg?w=454&h=356
“Există o femeie. In săptămânile cu soţ mă iubeşte, în săptămânile fără soţ mă urăşte, dar în fiecare săptămână vrea să-mi schimbe viaţa.”

(Peter Esterhazy, O femeie)

Există un bărbat. Mă iubeste. Se-ndrăgosteşte-n fiecare iarnă, câteodată de mine. M-a botezat TU, ca să nu mai fac notă discordantă cu restul cunoscuţilor lui cu acelaşi nume. Cand mă strigă, îi răspunde-un cârd de de ochi şi de-obraji. Uneori îmi alege mie fruntea.

Există un bărbat. Mă urăşte. Imi spune simplu, TE URASC, ca şi cum mi-ar spune “noapte bună”. Il enervez. Mă fâţâi în faţa televizorului când se uită la meci, uit să-i pun zahăr în cafea, nu plâng şi nu strig niciodată. Am piele palidă şi ochi cenusii. Nu ştiu să sărut şi vorbesc prea tare la telefon. Câteodată mă strânge prea tare-n braţe şi mi se-mpinge cu forţa-n suflet. Nu-l ameninţ niciodată că plec.

Există un bărbat. Mă iubeşte. Astăzi pe mine, mâine pe altcineva. Nu răspunde niciodată la întrebări. Când ieşim la piaţă, ne pierdem întotdeauna unul de celălalt. Vorbeşte mult şi tare, îşi joacă dragostea-n faţa mea pe-o scenă cu decoruri proaste şi sufleuri în toate punctele cardinale.

Există un bărbat. Il iubesc. Glumeşte c-o să rămânem împreună toata viaţa. Işi imparte patul cu o femeie frumoasă, în fiecare noapte de altă culoare. Imi spune că-s transparentă şi lasă lumina să treacă prin noi ca printr-o fereastră cu două sticle. Sunt case la care nu-şi face nimeni timp să spele ferestrele.

Există un bărbat. Mă urăşte. Crede că-l iubesc. Se uită la mine şi rânjeste la gandul c-o să-mi rămână pe veci zgâriat pe suflet, ca o urmă de picior pe-un petec de asfalt fierbinte. “Ce mai faci, puştoaico? Cum o mai duci cu dragostea?” – şi-n gând se prăpădeşte de râs, închipuindu-şi că dorm cu poza lui sub creştet. Incepe să le povestească despre cuceririle lui, şi dintr-o dată se opreşte brusc şi mă priveşte c-o milă plină de subînţelesuri. Nu-l mai iubesc.

Există un bărbat. Mă iubeşte. Aştept să mă sune, aştept să mă sune-n fiecare zi. Când ridică receptorul, vocea-i e caldă ca o gură de cafea proaspătă. I se-ntâmplă tot felul de lucruri interesante când eu nu-s prin preajmă. Câteodată, netrecut prin filtrul receptorului, are glas amărui, rece şi plin de zaţ.

Există un bărbat. Mă urăşte. N-am vorbit niciodată. Când mă vede, se uită la mine ca la o groapă din asfaltul unei şosele aproape perfecte. Se-ncruntă şi ochii i se fac mai mici şi mai negri. Câteodată îl urmaresc pe stradă. Ca o umbră, pitulându-mă pe după colţuri şi trunchiuri de copaci.
Din spate, e drept şi cenusiu ca un semn de exclamare. Tivul pantalonilor e stropit de noroi. Poala paltonului îi flutură ca o întrebare rămasă nepusă în coţul unei guri reduse la tacere. Din când în când îşi întoarce privirea.

Există un bărbat. Mă iubeşte. Il mint cu neruşinare şi mă crede-ntotdeauna. La cea mai măruntă dintre rugăminţi se lasă tăcerea, o tăcere ca un covor lung şi roşu întins în faţa dorintelor mele cu pantofi cu vârfuri ascuţite şi tocuri cui. La cea mai neînsemnată sămânţă de te iubesc, se zdrobeşte-n mii de cioburi toată liniştea, toate adevărurile, toate-ntrebările ce n-au fost rostite niciodată.

Există un bărbat. Il iubesc. (Mă urăşte.)E înalt ca o coloană de speranţă şi-şi ţine mâinile încleştate-n timpul somnului. Se trezeşte-n toiul noptii şi rămâne nemişcat în întuneric, cu ochii larg deschişi. Caută răspunsuri la întrebări pe care nu le-nţeleg.

Există un bărbat. Mă iubeşte. Nu ştie încă. O să fiu femeia vieţii lui. O s-ajungă să mă prindă-n rame şi să m-atârne pe toţi pereţii, să mă numere pe degete şi pe bătăi de inimă, să mă-nfăşoare-n jurul fiecarui nerv, să-şi scalde-n mine fericirile şi fricile, şi să-le-atârne la uscat pe sârme, calde şi proaspăt vopsite-n tot felul de culori tari. Nu ştie încă.

Există un bărbat. Ne căsătorim în iulie. (Nu mă iubeşte.)Arată bine în costume de catifea raiată. Când se ridică să răspundă la telefon, am impresia c-o să se-ntindă şi-o să caşte. Mă cunoaşte şi crede că ştie ce-mi doresc înainte să-mi dau eu seama. Tine cu tot dinadinsul să mă-nveţe să-not, de parcă de asta ar depinde sfârşitul nefericirii, al războaielor şi-al foametei de pe lumea asta. Vrea să facem copii care să semene cu mine.

Există un bărbat. Mă iubeşte. Imi spune tare, TE IUBESC, şi rămâne cu buzele întredeschise ca-n aşteptarea unui răspuns trivial. Spune că vrea să fiu sinceră şi să vreau să fiu acolo. Cred că de fapt vrea să-l mint şi să nu i-o spun niciodată. Si să fie fericit. Prea mult mă vrea încât să-şi permita să mă vrea fericită.

Există un bărbat. Mă urăşte. Vrea să vorbesc mai mult, să mă gândesc mai puţin, să fiu mai alta.

Există un bărbat. Mă iubeşte.

Sursa:

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/7724/un-b%C4%83rbat-peter-esterhazy-reloaded/1

Advertisements

Declaraţii de dragoste

Astăzi, de ziua femeii, implicit şi a mea (am verificat…sunt femeie 😀 ) am primit cele mai haioase şi mai dulci declaraţii de dragoste de la cei mai dulci băieţi. Ca să nu supăr pe nimeni, le aştern pe blog în ordine cronologică :

Cristi (8 ani) : “Mami, te iubesc ca o vată de zahăr!”

Dănuţ (4 ani ) : “Mami, te iubesc până la elicopter!”

Dan (refuz să specific vârsta) : ” Şi eu te iubesc până la Apollo 13!”

Dragii mei băieţi şi eu vă iubesc , mult de tot, din tot sufletul! 🙂

“Înger de pază” de Emilia Nedelcoff

Steluţe argintii binecuvântau pământul,
Iar în dansul lor puteam zări chipul tău…
Numele tău mi-l şoptea neîncetat doar vântul
Şi-n mii de gânduri inocente, mă regăseam mereu.

 

Iar întunericul din ochii tăi se năştea…
Sclipiri reci, de mort, îţi dominau privirea
Şi-un înger cu aripi de fum murea,
Pe-al lui obraz o lacrimă născând, iubirea.

Un cântec dulce, de vioară, se-auzea din depărtări
Chip bland, de copilă, luna mângâia
Ce se lăsa purtat de valsul duioaselor chemări,
Când prin labirint de vise ea plutea.

Şi te căuta pe tine…
Demon, în priviri cu sclipiri de foc,
Cu pleoapele-i clipind blajine
În păr îi aninau flori de soc.

Eram eu, pierdută-n a umbrelor mişcări,
Căutând clipe, gesturi de o dureroasă dulceaţă
Ne căutam pe noi, pe-a tainicelor cărări,
Când frânturi de amintiri păreau că se pierd în ceaţă.

Acum, amorul meu rănit,
Un refren trist tot fredoneză…
De-ai şti demone, cât te-am iubit!
Oarbă fiind, te vedeam înger de pază.

Ce este dragostea? :)

Un grup de psihologi a pus unor copii cu vârste cuprinse între 4 si 8 ani urmatoarea întrebare:

“Ce înseamna dragostea?”

Raspunsurile primite au fost mai adânci decat ne-am putea imagina. Iata-le:

“- Cand bunica mea a facut artrita, nu mai putea sa se aplece sa-si faca unghiile de la picioare. Asa ca bunicul i le face de atunci mereu, desi are si el artrita la maini. Aceasta este dragostea.” (Rebecca- 8 ani)

“- Cand cineva te iubeste, felul in care iti rosteste numele este diferit. Chiar stii ca numele tau este in siguranta in gura lui.” (Billy – 4 ani)

“- Este dragoste cand o fata se parfumeaza, un baiat se da cu after shave, ies impreuna in oras si se miros reciproc.” (Karl – 5 ani)

“- Este vorba de iubire atunci cand mananci in oras si ii dai cuiva cei mai multi dintre cartofii tai prajiti, fara sa ii ceri in schimb cartofii lui.” (Chrissy -6 ani)

“- Dragostea este ceea ce te face sa zambesti atunci cand esti obosit.” (Terri – 4 ani)

“- Este dragoste atunci cand mami ii face cafea lui tati si ia o inghititura inainte de a i-o da, pentru a fi sigura ca gustul este OK.” (Danny – 7 ani)

“- Dragoste este atunci cand te saruti tot timpul. Apoi, cand obosesti de atata sarutat tot vrei sa fii impreuna si sa stai de vorba. Asa sunt mami si tati. Sunt caraghiosi cand se saruta.” (Emily – 8 ani)

“- Dragostea este ceea ce este cu tine in camera de Craciun daca te opresti din deschis cadouri si asculti.” (Bobby – 7 ani)

“- Daca vrei sa inveti mai bine sa iubesti, trebuie sa incepi cu un prieten pe care il urasti…” (Nikka – 6 ani – ne-ar trebui cateva milioane de Nikka pe aceasta planeta)

“- Este dragoste atunci cand ii spui unui baiat ca iti place camasa lui, iar el se imbraca dupa aceea cu acea camasa in fiecare zi.” (Noelle – 7 ani)

“- Dragoste este intre un batranel si o batranica care sunt inca prieteni dupa atatia ani, desi se cunosc atat de bine.” (Tommy – 6 ani)

“- In timpul recitalului meu la pian eram pe scena si imi era frica. M-am uitat la oamenii care ma priveau si l-am vazut pe tatal meu care imi facea cu mana si imi zambea. Era singurul care facea asta. Si nu mi-a mai fost frica.” (Cindy -8 ani)

“- Mama ma iubeste mai mult decat oricine altcineva. Nimeni altcineva nu ma saruta seara inainte de culcare.” (Clare – 6 ani)

“- Este dragoste atunci cand mami il vede pe tati transpirat si mirositor si tot ii spune ca este mai frumos decat Robert Redford.” (Chris – 7 ani)

“- Este dragoste atunci cand catelusul tau te linge cand ajungi acasa, desi l-ai lasat singur toata ziua.” (Mary Ann – 4 ani)

“- Stiu ca sora mea ma iubeste pentru ca imi da intotdeauna hainele ei vechi si trebuie sa se duca sa isi cumpere altele.” (Lauren – 4 ani)

“- Atunci cand iubesti pe cineva genele ti se ridica si coboara si mii de stelute ies din tine.” (Karen – 7 ani)

“- Este dragoste atunci cand mami il vede pe tati pe toaleta si nu i se pare ridicol.” (Mark – 6 ani)

“- Nu trebuie sa spui te iubesc daca nu este adevarat. Dar daca este adevarat, trebuie s-o spui cat mai des… Oamenii uita.” (Jessica – 8 ani)

Povestea celor 3 moşnegi

O femeie iese din casă şi vede 3 moşnegi cu barbă albă stând în faţa casei.
Nu-i cunoştea dar vazându-i supăraţi îi invita în casă să manânce ceva.
“Soţul tău este acasă?” – întreabă ei.

“Nu , este ieşit”
“Atunci nu putem intra” – replică ei.
Seara când soţul se întoarce acasă ea îi povesteşte despre cei trei moşnegi..

“Du-te şi spune-le că am venit şi pofteşte-i înăuntru “

Femeia se duce şi îi invită.

“Nu putem intra toţi în casă” replică ei.

“Cum aşa?” întreabă ea.

Unul dintre moşnegi îi explică. Eu sunt BUNĂSTARE , el este SUCCES iar celălalt este IUBIRE. Acum du-te şi întreabă-l pe soţul tău care dintre noi să vina în casă.

Femeia intră în casă şi îi spune soţului, care se bucură. “Ce bine!!, în acest caz invită-l pe BUNĂSTARE să  ne umple casa cu bunăstare!”

Soţia nu a fost de acord. “De ce să nu-l invităm pe SUCCES?”

Nora îi asculta dintr-un colţ al casei. “N-ar fi mai bine să-l invităm pe IUBIRE? Casa noastră ar fi atunci plină de iubire!” – a sugerat nora.

“Hai să ne ghidăm după sfatul norei” îi zice soţul soţiei.

“Du-te afară şi invită-l pe IUBIRE să ne fie oaspete.”

Femeia iese afară şi întreabă: “Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invităm să ne fie oaspete”

IUBIRE porneşte înspre casă. Odată cu el se pornesc în urma lui şi ceilalţi doi.Surprinsă femeia întreabă : “L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniţi şi voi cu el?”

Cei trei moşnegi replicară: “Dacă l-ai fi invitat pe BUNĂSTARE sau pe SUCCES, ceilalţi ar fi rămas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE , unde merge el mergem  şi noi. Unde este IUBIRE este şi BUNĂSTARE şi SUCCES!!!!!!”

Manea estivala – comentariu literar :))

Auzi neamule, manca-ti-as cartile tale de romana, a ajuns Andreea Esca in manualul de istorie alternativa…sau continua, nu stiu sigur ca niciodata nu le-am avut cu electricitatea (si cred ca si aia de la AC/DC la fel, din moment ce nu s-au hotarat la numele formatiei) si nu ajunge ei manelistii in manualele de literatura romana?! Poi sa poate asa ceva?!.. Uite daca nu poate profesorii de literatura sa bage comentariu la manele, le dam noi comentariul gata facut. Ei numai sa-l pune in carte sa invata si copiii ceva adevarat, pupa-le-as io portofelele pline cu banii da la parinti!…

“Trei luni de senzatii” de Florin Peste

Comentariu literar

Inca din primele versuri, autorul plaseaza actiunea intr-un mediu feeric, minunat, unicat si fara pereche.

Ce miracol si ce vraja
Stau cu gagica/gagiul pe plaja

Prin folosirea cuvintelor “miracol” si “vraja”, poetul ne trimite intr-o lume magica, sublima, interzisa muritorilor de rand, ca cine mai e ca ei sa-si permita sa mearga pe plaja de la Marea Neagra?!… Efectul este completat de plasarea celor doi protagonisti pe plaja – trimitere directa la infinitul marii,al nisipului, care ar putea sugera si iubirea nesfarsita, dar si eternitatea…Asta in primele trei luni!… Nisipul ne duce cu gandul la scurgerea timpului, sau la scurgere in general, autorul reusind astfel sa imbine, prin folosirea unui singur cuvant, atat infinitul cat si perenul.
In urmatoarele doua versuri, poetul doreste sa impace relativa bipolaritate dintre infinit si peren.

Am chef de distractie
3 luni de senzatie !

Constient de clipa fermecata pe care o traieste, autorul isi avertizeaza ascultatorul (cititorul) ca iubirea nesfarsita, dragostea profunda, infinitultul, alfa si omega, arde intens, asemeni razelor unei zile insorite de vara, comprimandu-se in “3 luni de senzatie”, nu mai mult!…Ca ce e mult, strica, sau nu mai e necesar si te si plictiseste!… Necuprinsul, adicatelea infinitul, este asfel incadrat in limite foarte bine delimitate – trei luni – iar profunzimea sentimentelor umane imbraca forma senzatiilor mai mult sau mai putin tari, depinde in ce loc si parte a zilei te afli la mare….si cu cine.
Iubirea magica nu are suisuri sau coborasuri. Poate doar suisuri, dar de la brau in jos si asta din cand in cand, ca chiar daca traim in era tehnologiei avansate, nu s-a inventat inca omul bionic…
Asa cum spune si poetul, cuvintele de ordine in cazul unei asemenea iubiri sunt cheful si distractia alaturi de gagiu sau gagica (deocamdata inca nu e lamurita partea asta, avand in vedere inflatia de transexuali si de “parandarati” ce au aparut ca ciupercile dupa ploaie, de parca astia nu s-ar inmulti ca toata lumea, o data la 9 luni, ci mai repede si in numar mai mare!), simbolizand dorinta suprema a oricarei fiinte, restul viselor si dorintelor fiind neimportante, lipsite de esenta si in general, de-a-mboulea.
Folosirea cuvintelor nu este deloc intamplatoare. Ele curge in ton cu muzica, ca sa dea bine la coada versurilor, alegerea lor facandu-se dupa reguli extrem de bine stabilite de autorul lor, reguli ce sunt foarte bine ferite de ochii lingvistilor si academicienilor, mancale-ar ciorile din traista, oameni fara suflet si fara pic de sentiment, ce nu ne lasa pe noi sa traim in pace si sa facem gologani, fara taxe si impozite, asa cum vrea muschii nostri, la nunti/botezuri/inmormantari/parastase si alte evenimente de-astea mondene la care suntem invitati, fara voia noastra!
Elementele de argou “gagiul”, “gagica” vin sa sugereze faptul ca cel care vorbeste este un om asemeni noua, care insa, conform preceptului biblic, si-a pus in valoare, talantii, reusind sa patrunda intr-o lume de vis….sau de vise negre….Ma rog, fiecare cum viseaza.
A doua strofa a cantecului descrie opulenta de care se bucura eroul.

Dau o cheie la mertan
Si am plecat pe litoral
Mi-am pus plinul de benzina
Si in dreapta o blondina

Autorul nu specifica ce fel de cheie da la “mertan”, insa banuim ca nu e vorba de o cheie reglabila sau una franceza si nici de-o cheie de la portile puscariei Jilava (Ptiu, fereasca Al Mare de apropierea cu locu’ cu pricina!). “Mertan”-ul face trimitere la stilul de viata al marilor padisahi. Folosirea expresiei “plinul de benzina” nu este deloc intamplatoare, fiind in stransa legatura cu afacerile cu petrol pe care padisahii le au, in general, fapt ce denota si dorinta eroului nostru de a face parte din randurile acestora. Dorinta pe care vrea sa si-o transpuna in practica prin interpretari de “esceptie” (manca-ti-as arcusul tau da la contrabas!), simtind ca poseda un talent cum rar se poate intalni in domeniul artelor “orale”, adica prin transmitere din gura in gura si din mana in mana, “pana-n fund la taxatoare”, cum bine spunea un predecesor care se referea la cumpararea unui bilet de troleibuz…Aceasta dorinta ilustreaza verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu opereaza cu jumatati de masura. El nu opereaza in general, cu nimic.Totul sau nimic pare a fi deviza dupa care se conduce, alta necunoscand si neintentionand sa invete…sau sa inteleaga, dar asta e alt comentariu.
Notiunea “plin”, are si un sens metaforic. Ea prezinta maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfectiune (adica el-metan, bani si chef de distractie, ea-frumoasa, plancturoasa si…cam atat). Acest lucru este confirmat si de termenii cu care este descrisa marea iubire, de trei luni, a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o fata oarecare. Ea este o “blondina” – simbol al frumusetii feminine, asezate la dreapta barbatului, fiindca in stanga ar fi depasit cadrul masinii si ar fi trecut in alt registru cu alta indeletnicire, fiind asezata pe trotuar. Afirmatia este intarita in versul al doilea din cea de a treia strofa.

Am mertanul de mult timp
Si-o blondina prototip
E a mea numai a mea
Si-mi petrec vara cu ea.
Faptul ca are “mertanul de mult timp” nu este tocmai o fala pentru personajul principal, fiindca, in categoria sociala de unde transcende erou nostru, acum se poata “mertane” ultimul ragnet. Nu-i asa, frateM.L.-eu?!…Acest fapt ne duce cu gandul la faptul ca, ori eroul nostru este un personaj retro cu aspecte clare si sanatoase privind calitatea (bleah,oare?!), ori nu are suficient banet incat sa “intre in randul lumii” si sa-si ia un mertan nou. Aceasta ultima varianta ne face sa ne gandim daca nu cumva eroul merge la mare sa completeze suma, sau sa faca rost de ea pentru achizitia unei masini noi, impreuna cu blondina?!…In fine…
Hiperbola “blondina prototip” descrie in profunzime calitatile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinta unica. Prin folosirea unui termen tehnic pentru a-si descrie iubita – “prototip” – autorul ne reaminteste ca dragostea lui este asemeni tinuturilor exotice, fascinante dar inca neexplorate in profunzime (?!), afirmatia fiind intarita si de plasarea povestii in anotimpul de vara. Asta ca sa nu mai vorbim de reclama si marketingul pe care i-l face, voalat si mascat, stie el de ce…
Ultima strofa descrie actul de iubire dintre cei doi. In primele doua versuri, ne este prezentata atmosfera care domneste intre indragostiti.

Marea Neagra e calduta
Blonda-i sexy si finuta

Iubirea se consuma in apa calda a marii. Cat de calda, numai ei doi stiu, fiindca nimeni si nimic pe lumea asta nu poate sa le masoare gradul de excitatie (nervoasa, la ce mama dracului v-oti gandi cand citit un comentariu literar?!) si inaltimea culmilor sentimentelor care ii cotropesc pe amandoi in acele momente de vis. Sau poate ca acum e momentul in care au descoperit apa un pic mai calda decat apa de la fantana!…Cristalinul marii descrie sentimentele celor doi iar caldura apei descrie relatia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imuna la scurgerea timpului:

Ziua stau cu ea la soare
Noaptea o scot la plimbare

Succesiunea zi-noapte nu poate perturba trairile profunde alte tinerilor indragostiti, mai ales ale lui, ca el e cel care ne povesteste, dar autorul lasa o portita de iesire din aceasta idila aproape perfecta. Folosirea termenului “noaptea” din ultimul vers avertizeaza cititorul ca totul poate fi perfectibil, chiar si iubirea, iar daca peste iubirea dintre cei doi s-ar lasa intunericul, eroul va trece si peste acest obstacol. Sau cu atat mai mult ca l-ar ajuta intunericul…Este vorba doar de trei luni de distractie, in fond.

Ha, n-a ca l-am terminat! Acu’ sa vad care dintre profe sau profi da romana are curaju’ sa dea nota mica la o asemenea superbitate da comentariu, ca va halesc ca pa lebedele alea austriece!

Descantec de ploaie – Ana Blandiana

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…