Iartă-mă că te salut numai din uşă…
Te-aş pofti şi-n casă,
Dar mi-e teamă
Că-mi aduci aceeaşi veşnică păpuşă
Şi acelaşi vechi refren de panoramă!…
Iartă-mă că-ţi spun ce cuget, Moş Crăciun…
Dar eu – zău – nu văd de ce mai vii!…
Ce folos că eşti bătrîn
Şi-ai suflet bun,
Dacă-n tolbă n-ai decît minciuni pentru copii!…
Nu-ţi mai pierde timpul cu poveşti
Pentru cei ce nu mai cred în ele…
Tu – e drept – n-ai fost decît aşa cum eşti –
Omul cu păpuşi de porţelan
Şi acadele…
Dar eu nu mai sînt copilul de-altădată,
Să mă-ncînt numai de chipuri ce se şterg –
Mie-mi trebuie-o femeie adevărată,
Nu femei-păpuşi de Nurenberg!…
Iată!…
Asta este tot ce-am vrut să-ţi spun…
Şi ţi-am spus, să ştii şi tu ce-aş vrea!…
Ţine minte,
Ţine minte, Moş Crăciun…
Şi la anul, dacă vii din nou, să-mi vii cu Ea!…
diversediversificatearhiva 